De cateva zile incerc sa scriu ceva despre compasiune. Am fost atent la mine, la cei din jurul meu si am incercat sa surprind ceea ce se numeste compasiune in comportamentele noastre. Mi-a fost atat de greu sa vad asta incat am inceput sa cred ca lumea nu prea mai stie ce inseamna acest lucru. In fiecare zi vad la stiri, aud pe la radio despre tot felul de tragedii in care oamenii sufera, dar nu se spune aproape nimic despre compasiunea semenilor lor.

Ce este compasiunea?

Biblia ne arata ca esenta vietii lui Isus pe acest Pamant a fost compasiunea. Exemplul lui Hristos ii indeamna pe oameni sa renunte la dorintele lor egoise si sa dea dovada de compasiune altora, in special celor in dureri si nevoi.

In traditia budista, compasiunea este acel lucru care face inima celor buni sa fie miscata de durerile altora. Prin ea, se alina suferintele semenilor. Se numeste compasiune pentru ca adaposteste si imbratiseaza pe cei nefericiti.

In dictionarul roman, termenul este descris sec, rece, fara sa reflecte de fapt nimic din esenta lui: “Sentiment de înţelegere şi de compătimire faţă de suferinţele şi nenorocirile cuiva; milă; compătimire; milostenie.”

Ce inseamna de fapt? Compasiunea e mai mult decat mila, intelegerea si compatimirea. Iti poate fi mila de o persoana cazuta pe jos, dar sa nu o ridici. Poti sa compatimesti pe cineva care sufera, gandindu-te la suferinta lui, dar sa nu faci nimic. Compasiunea este completarea milei sau compatimirii, cu o actiune care presupune renuntarea la confortul tau si ajutarea celui in nevoie. Dar nu facuta ca o virtute sau pentru a fi laudat sau bine vazut de altii. Asa nu are valoare. Adevarata compasiune e cand ajuti fara sa stie nimeni. Vi se pare probabil ciudat ce spun eu, intr-o lume in care egoismul si promiscuitatea a ajuns la niste cote inimaginabile si in care majoritatea se comporta ca si cum ar fi centrul pamantului. In aceasta lume nebuna, exista oameni care se sacrifica pentru altii. Putini, e drept. Nu ma refer acum la donatiile de milioane de dolari sau la ajutoarele pe care le dau marile corporatii sau oameni de afaceri. Ma refer la acele marunte lucruri ca o mana intinsa, o vorba buna, un zambet atunci cand e nevoie. Ma refer la momentul in care te ridici seara din fata televizorului si te duci sa ajuti un necunoscut, doar pt ca are nevoie de tine. Ma refer la identificarea ta cu nevoile si suferinta celuilalt.

Stiu ca exista multe asociatii de voluntari. Acesti voluntari sacrifica din timpul lor, energia lor, uneori banii lor sau alte resurse materiale proprii ca sa ajute. Si asta e un lucru bun, foarte bun. Dar nu sunt sigur ca toti o fac cu compasiune. Compasiunea nu e un lucru care se invata din carti sau scrieri ci din viata. Ajungi sa ai mila, sa ajuti pe altii mai ales daca tu ai trecut prin aceleasi lucruri. E aproape imposibil sa te pui in locul altuia, sa te identifici cu el, sa treci prin ce trece el si sa simti aceeasi suferinta pe care o simte el. Tine de educatia primita, tine de mediul si cultura in care traim, tine de caracterul fiecaruia. Cred ca lumea ar fi mult mai buna daca noi am simti o mica urma de compasiune in sufletele noastre din cand in cand si am lasa deoparte egoismul si egocentrismul care ne caracterizeaza asa de mult.

Daca aveti o astfel de impresie, inseamna ca sunteti foarte naivi. Nu exista bani gratis! Sa va intre bine in cap!

Intr-o seara, tarziu, in timp ce lucram la o prezentare care trebuia sa fie gata a doua zi, somnul aproape ca m-a biruit. Mi-am amintit ca in bucatarie mai era niste cafea ramasa de dimineata. De obicei evit sa beau cafea la ore inaintate, insa de data aceasta simteam ca altfel nu fac fata. Asa ca am inghitit-o repede si am asteptat.

In mai putin de 10 minute, m-am simtit plin de energie, da, cafeina mobilizeaza zaharul din sange. Efectul a fost rapid poate si din cauza ca beau destul de rar cafea. A urmat apoi cresterea capacitatii de concentrare si atentiei; cafeina stimuleaza sistemul nervos. Apoi m-am grabit la toaleta, ca o confirmare a efectului diuretic al cafeinei. Pe scurt, am fost in forma pe tot parcursul celor trei ore ce mi-au fost necesare pentru terminarea proiectului.

In dimineata urmatoare, mi-am indreptat pasii lenesi spre bucatarie cu gandul sa-mi mai fac o cafea. Si mare mi-a fost mirarea cand pe pachetul de cafea scria mare: decafeinizata. Mi-am dat seama ca in seara precedenta doar faptul ca am trait cu impresia ca daca beau cafea, m-a facut sa am energie.

Emotiile pozitive si o viata sanatoasa stimuleaza productia unor substante in creier, numite endorfine. Probabil ca toata lumea a auzit de endorfine. Ce nu stiti e ca aceste substante nu sunt responsabile numai cu buna dispozitie sau fericirea de moment. Ele mai au un rol important: ajuta in lupta contra bolilor si promoveaza insanatosirea. Gandurile si emotiile influenteaza in mod direct mintea, care, la randul ei, afecteaza puternic corpul. Exista relatari despre persoane care credeau ca urmeaza sa moara si care au murit, fara sa se poata gasi nicio cauza directa a mortii lor.

Te-am vazut atunci, chiar in prima zi. Radeai asa de frumos incat nu mi-am putut ascunde zambetul chiar daca nu stiam de ce razi. Mi-ai luminat de atunci de multe ori zilele mohorate de zgomotul prea puternic al lumii in care sunt obligat sa traiesc. M-am gandit de multe ori la momentele acelea. Modul in care-mi spui “Buna dimineata!” cu delicatetea unei flori de nufar, ochii tai azurii dimineata, mi-au dat intotdeauna un freamat in capul pieptului. Mi-am propus sa te fac sa zambesti ca sa fiu fericit. Razi asa de frumos si dulce!

“Dragul meu Edward! Iti scriu pt ca te vad asa de framantat in interiorul tau chiar daca eu te stiu calm, calculat si rece. Azi e innorat afara, miroase ca in zilele petrecute cu tine. E un miros linistitor, de pamant ud, ploaie, vara, dragoste, calm, pace. Imi aminteste de noptile petrecute cu tine, de zambetul si de atingerea ta. Imi aminteste de mirosul inghetat din orasul de munte. Imi aminteste de mirosul padurii din spatele cabanei din zapada. Imi aminteste de mirosul tau dormind. E placut si frumos. Dar, dragul meu Edward, trebuie sa intelegi ca toate astea s-au terminat si eu imi continui viata. Au fost frumoase momentele dintre noi, au fost feerice. M-ai facut fericita. Dar asta a fost de mult. Eu nu mai sunt asa cum eram atunci, nici tu nu mai esti. In afara ai ramas probabil acelasi om de gheata. Dar in interiorul tau arde acum alt foc, mult mai puternic. Un foc prea puternic pentru mine. O vapaie care ma arde daca m-as mai apropia de ea.

Te las cu bine, Edward. As vrea sa-ti amintesti de mine ca de cea care ti-am oferit numai momente frumoase si sa zambesti atunci cand le revezi. Nu mi-as dori niciodata sa-ti transformi dragostea in ura, anuland astfel tot ce-ai trait, ce-am trait atat de frumos. Totul pe pamantul acesta e efemer, Edward, totul e desertaciune si goana dupa vant! Sa tii minte asta.“

Alice

“Nu-mi mai pasa! De fapt stii ce? Chiar te rog sa dispari! Lasa-ma si sa nu te mai vad! Nu mai vreau sa sufar. Imi strig suferinta stelelor in fiecare noapte. Ziua zac cu gandul la tine. Vreau sa fiu si eu o data in viata liber. Iesi din creierul meu, pleaca din casuta pe care ti-ai facut-o in inima mea. O sa iau un cutit si o sa te decupez de acolo chiar daca o sa raman fara o bucata din inima. Ei si ce? O sa raman rece pentru tot restul vietii mele mizerabile.

Of, iarta-ma, n-am vrut sa-ti spun toate astea. Nu vreau sa pleci, te rog, nu pleca. Esti departe, dar ramai macar in fiinta mea, in gandul meu. Ce ma fac? N-am vrut sa te supar. Am ajuns un terci cu gust metalic de culoarea fierului ruginit. Macar daca as mai fi bun de ceva. Te-am rugat, te-am implorat. Oare chiar ai plecat? Oare ce simt eu, ce strang eu in brate e doar inchipuirea mea schizofrenica?

Ai castigat, intotdeauna castigi! Macar o sa vi sa arunci un pumn de tarana atunci cand ma voi transforma in praf? Am ochii rosii, plini de sange. E amar si sarat sangele meu. Te vad in fata mea printr-o perdea rosie. intind mainile sa te cuprind si tu te transformi intr-un fum rosu care dispare spre cerul negru. Sunt negru si eu. Negru cu ochii rosii de sange.“

Edward

Asa suna o reclama la un credit de consum la Banc Post. Asa sa fie? Oare faptul ca ti se dau niste bani pentru o perioada de timp ca sa-i dai inpoi de doua sau de trei ori, sa fie secretul fericirii? Asa banala sa fie fericirea asta? Si cand te gandesti ca sunt atat de multi naivi (ca sa nu spun altfel) care cred in astfel de sloganuri si se arunca cu capul inainte… Banii sa aduca fericirea?

Ma enerveaza ipocrizia. Adica de ce ma acuzi pe mine de atatea lucruri cand tu le faci la fel sau mult mai rau? De ce ma judeci? De ce-mi spui ca nu poti avea incredere? Credeam ca esti altfel, m-ai lasat sa cred ca esti altfel, dar esti la fel ca toata lumea! Aceeasi ipocrizie, aceleasi minciuni, aceleasi vorbe frumoase in fata si strambaturi si ocari in spate. De ce? Cine-a zis ca eu sunt mai rau ca tine?

Urasc ipocrizia!

“Mi-ai oferit cele mai frumoase clipe din viata mea. Edward, era timpul sa merg mai departe. Era si timpul tau sa mergi mai departe. Stii foarte bine ca vei ramane in inima mea pentru totdeauna. Chiar daca as vrea, n-as putea sa uit momentele mele cu tine. N-as putea sa fac sa dispara zambetul tau, cum n-ar putea sa fac sa dispara soarele! De ce te mai cramponezi de trecut? Nu-ti faci nici un bine. Ai o viata inainte, de ce spui ca vei muri? De ce te chinui gandindu-te mereu la mine? Nu eu stau acolo in catuta din creierul tau ci tu te incapatanezi sa nu-mi dai drumul sa plec. In realitate nu mai sunt de mult acolo. Trebuie sa-ti spun ca realitatea ta nu e neaparat realitatea fiecaruia si cu atat mai putin realitatea mea. Da, stiu, e a ta si tii la ea. Dar gandeste-te: nu ceea ce crezi tu ca e adevarat chiar are valoare de adevar.

Nu mai sunt acolo, nu mai sunt langa tine si incearca sa intelegi lucrul asta. Ne e mai bine despartiti decat impreuna. Ai fost de acord cu lucrul acesta, de ce imi spui acum ca nu poti trai fara mine? De ce nu-ti canalizezi iubirea pentru cine merita? Ma iubesti degeaba cu gandul ca vei primi inapoi dragoste din parte mea. Nu spun ca nu tin la tine, nu spun ca te voi uita vreodata sau ca imi vei deveni indiferent. Spun doar ca nu te mai pot iubi pt ca nu mai e timpu nostru. As vrea sa intelegi asta pentru mine, dar cl mai mult as vrea sa o intelegi pentru tine. M-ai facut sa vars lacrimi, m-ai facut sa sufar cum nu m-a mai facut nimeni inaintea ta si probabil nu o va mai face nici de acum inainte. Pe de alta parte m-ai facut extrem de fericita in anumite momente. Nu pot pune lucrurile intr-o balanta in asa fel ncat sa se compenseze. Tocmai de aceea nu mai sunt langa tine. Te rog sa accepti si sa mergi mai departe.“

Alice