Nu ma intereseaza de tine!

“Tu stii cate probleme am eu? Ai idee ca nu ma mai ajung cu banii? Stiai ca trebuie sa incasez sapte sute de milioane si astia ma tot plimba si nu-mi dau banii? Pai eu nu pot sa dau bani asa, pe ochi frumosi, fara rezultate!”

Stimabile! Cand am discutat initial ce-am discutat, credeam ca esti un om de cuvant. Si da, ti-am promis o piata care inca nu s-a concretizat, dar stiai ca nu tine totul de mine. Stiai ca in conditiile in care mai marii statului promoveaza intens criza financiara, oamenii sunt speriati. Si mai stiai ca indiferent de cat de tare ma zabat eu, s-ar putea ca rezultatele sa se lase asteptate. Si e cumva problema mea ca tu nu reusesti sa-ti incasezi banii? Si te-am presat eu vreodata sa ma platesti dupa cum am discutat? Asa ca fa bine si lasa nervii si acuzatiile prostesti si pune-ti capul la contributie. Stiu ca nu-ti pasa de problemele mele si mai stiu ca ale tale sunt cele mai mari probleme din univers. Cel putin asa ai pus problema! A, nu vrei sa mai colaboram? Nu-i nimic! Dar nu te scula cu fundul in sus ca dupa aceea sa-ti versi nervii pe mine! Stiu ca peste 5 ore o sa ma suni ca sa-ti ceri scuze. Dar scuzele tale nu vor valora nimic in ochii mei. Nici banii tai nu valoreaza nimic. M-am saturat pana peste cap de oameni care nu stiu decat sa se planga in loc sa gaseasca solutii. Asa ca uite ce-am sa fac. O sa te las sa-ti ceri scuze dupa care o sa-ti spun ca daca vrei sa ne mai salutam, o mai facem, dar colaborarea dintre noi a luat sfarsit. Si-ti spun si de ce. Pt ca tii prea mult la tine. Pentru ca am cunoscut egoismul tau in telefonul de dimineata. Pt ca inainte sa te gandesti un pic, mi-ai adus o gramada de acuzatii neadevarate si nefondate doar pt ca erai nervos. Inclusiv ca te-am sabotat. Si asta nu pot sa suport. Chiar daca ai retras imediat ce-ai spus, tot nu se mai poate. Data viitoare cand te vei trezi nervos, vei face iar la fel. Si asta nu pot sa suport.

Incerc sa traiesc ca un om liber si nu accept decat compromisurile initiate de mine. Nu arunc nimanui in fata acuze. Chiar daca le cred. Da, sunt egoist in felul meu, dar nu trec niciodata peste altii ca sa-mi ating scopul. Si nici nu accept ca altii sa treaca peste mine. N-au decat sa ma ocoleasca.

Ioana a avut dreptate: rautatea si prostia nu au granite geografice. Oare ce-a fost in capul meu sa cred o asemenea utopie? Ca plecand de acolo si venind aici, o sa gasesc liniste si pace, o sa gasesc oaze de verdeata si ceruri senine si campuri cu flori? Sa-mi fie invatare de minte! Nu-mi pasa de tine e un dicton universal in lumea asta, indiferent de locul geografic. Rusine sa-mi fie!

Sa ne intelegem!

Sunteti asa de… asa de… nici n-am cuvinte. Adica am, dar sunt prea dure sa le exprim. Stiu ca sunt unii care nu merita cuvintele mele de ocara si pe care nu vreau sa-i introduc in marea oala a desertaciunilor lumii in care traim. Asa ca voi lasa deoparte cuvintele urate si furioase pe care aveam de gand sa le scriu.

Nu ma pot abtine totusi sa nu vad ca exista pe lumea asta oameni pentru care cuvantul dat nu e mai important decat o frunza cazuta dintr-un copac toamna. Si oameni care devin egoisti exact cand nu trebuie si te lasa balta tocmai cand ai mai mare nevoie de ei. Mai exista oameni pentru care mi se stinge incet, incet consideratia, cu toate ca intotdeauna va ramane ceva. Dar cand ti se spune constant “n-am chef sa vorbesc cu tine…”, ti se cam termina entuziasmul. Si mai sunt unii care pur si simplu te mint in fata. Chiar daca stiu ca tu stii ca ei te mint. N-au pic de rusine!

Bine ca mai sunt si putinii care au trecu prin astea si n-au uitat. Si de care nu ma pot apropia indeajuns incat sa fiu dezamagit. Bine ca macar mai am cu cine sa vorbesc si n-am ranit pe toata lumea. Dar simt acum o lehamite si o dezamagire crasa. Nu mai am chef sa vad pe nimeni si nu mai am chef sa ascult pe nimeni. Sa nu va prind ca mai veniti la mine sa va plangeti de ceva! Sa nu mai veniti sa-mi spuneti nimic. Nici macar cat de bine va merge. Nici macar d saluturile voastre n-am nevoie.

Si tu, care ai picat la mijloc intre mine si toate problemele astea amare, tie iti cer iertare. Imi pare rau. Si cu lacrimi in ochi iti spun ca n-as fi vrut sa te fac sa suferi in nici un fel. Si as da lucrurile inapoi daca as putea. Dar nu pot…