SUNT uman si banal. Dar tu esti vrajita si vezi ce-ti dicteaza inima sa vezi. N-am nimic neobisnuit si cuvintele mele nu sunt mai mult decat vorbarie goala. Ochii mei nu sunt de sticla si nu reflecta nici inteligenta, nici lumina si nici buzele mele nu sunt perfecte. E drept ca sunt scos dintr-o foaie ingalbenita de timp, dar sunt modelul standard. Cine m-a desenat pe mine i-a desenat si e ceilalti. Inca nu ti-ai dat seama. Ma ursti de fapt pentru ceea ce sunt in esenta. Pentru ce ti-am facut de mii de ani. Pentru fiecare dezamagire si pentru fiecare lacrima care nu-ti mai curge acum pe obraji.
Te minti de fiecare data cu si mai multa convingere ca sunt cel pe care l-ai privi si l-ai asculta toata viata. De fapt visezi la mine cel care nu exist. Sunt o himera pe care singura ai creat-o si la care esti constienta ca nu vei ajunge niciodata.
Cu fiecare viata pe care o traiesti ma urasti tot mai tare. Dar in fiecare viata pe care o traiesti ma vrei tot mai mult. Si-ti dai seama la sfarsit ca sunt doar o alta enorma dezamagire. Dupa alte vene taiate, dupa alta sinucidere, te resetezi si ma cauti mai departe, ma gasesti si te minti din nou. Si totul dureaza la nesfarsit. E un interminabil ciclu de abisuri ale deznadejdi si ale dragostei tale. Nu va fi niciodata altfel. Pt ca fericirea nu exista aici, in viata asta. Ea e ceva la care nu vei ajunge niciodata!
comentarii recente