Ce-i al tau nu-l poate lua nimeni!

Chiar asa? Si daca vorbim despre bani? Despre averi acumulate cu sudoare? Cu minciuni si cu un consum enorm de energie? Evident, nu e vorba despre asta, asa ca nu ma voi lansa in speculatii. In schimb, titlul de mai sus vrea sa exprime exact ce-ati inteles: ca valorile morale, sufletesti nu vi le poate lua nimeni!

Mergeam deunazi pe soselele patriei, intorcandu-ma spre Oradea de prin delegatiile ce-mi consuma in mod placut mare parte a timpului. Cu putini km inainte de intrarea in localiate, am fost surprins sa vad o coloana la care am oprit ca tot omul cu scaun la cap. Si coloana nu se mai misca de nici un fel. Nici din sens opus nu trecea nimeni. Drept pentru care am tras pripit concluzia, impreuna cu ceilalti soferi coborati cu mic cu mare din masini, ca e vorba de un accident. La cateva sute de metri in fata se vedea un ambuteiaj pe ambele sensuri de mers, dar nimic specific. Era destul de clar ca vom mai sta acolo o vreme. Unii dintre soferi, ce s-au crezut din cale afara de inteligenti, s-au gandit ca daca vor scurcircuita pe camp, vor ajunge mai repede in partea cealalta. De fapt a fost unul cu ideea. Ceilalti s-au repezit sa-i urmeze exemplul, desi nici unul nu stia daca se si poate iesi de pe camp inapoi in sosea. Dar ce mai conteaza? Spiritul de aventura sa traiasca! Si mai zic unii de prin tari civilizate ca romanii nu sunt inventivi si prosti! Uite ca n-au dreptate.

In scurt timp, am ramas singurul turism din coloana. Ce-i drept mi s-a scurtat si spatiul pana la ambuteiaj, ramanand numai 200-250 de metri. Eu si tiruri. Am aflat si ce se intamplase. Se lucra la drum si se circula intermitent pe un singur sens de mers. Dar unul dintre tirurile care eraupe sosea ramasese fara motarina exact cand incerca sa depasasca lucrarea respectiva. Astfel incat nimeni nu mai putea sa treaca. Dar iar laud spiritul de initiativa al romanilor (pe bune). Lucratorii si-au dat seama ca n-au cum sa urneasca namila de 30 de tone nici chiar tragand de ea. Au tras frumos toate utilajele pe camp si au dat drumul la masini. Am inaintat incet in spatiul dintre mine si baricada. Pe dreapta, undeva pe camp erau masinile care iesisera mai devreme incercand sa intreaca coloana, straduindu-se sa treaca prin santul de pe marginea drumului. Unele erau suspendate, altele ajunsese-ra pe aratura. Cert e ca aventura pe care au cautat-o s-a implinit si le oferea senzatii de neuitat!

Gandim prea putin. Daca am gandi cu doar 10 secunde inainte si nu am actiona precipitat, lumea ar fi un loc mult mai bun. Ni se intampla lucruri si actionam fara sa ne gandim la consecinte. Ne enervam foarte usor si luam decizii ale caror actiuni le regretam sau ne fac sa pierdem. Si rareori avem langa noi o persoana care sa ne spuna: eu zic sa nu te spueri asa aiurea, ce-i al tau nu-l poate lua nimeni!

Traim cu reminescente ale copilariei in care parintii nu s-au educat sa gandeasca in avans. Ne comportam ca si cum totul inseamna bani. Ca si cum singura valoare este cea palpabila. Ne luptam sa avem totul. Intram in depresie daca pana la 30 de ani nu avem casa, masina si un cont mare in banca. Nu ne mai intereseaza dragostea ci totul a devenit o mare afacere. Ne enervam foarte tare atunci cand nu ne sunt recunoscute meritele. Muncim zi lumina, muncim sambata si duminica, muncim si noaptea. Ne odihnim prost si mancam ce apucam. Totul de dragul banilor. Nu mai avem libertatea deciziilor importante si pt ca ne-o dorim, batem cu pumnul in masa in fata copiilor sau a sotiei tanjind la cineva pe care sa-l controlam. Pentru cei dintre noi care suntem sefi, ne descarcam energiile negative pe angajati, uitand ca si ei sunt oameni cu tot felul de probleme. N-avem timp sa mai alergam sau sa mergem la sala sau innot si singura miscare pe care o facem e alergatul degetelor pe tastele laptopului sau pe cele ale telecomenzilor tarziu in noapte, pe jumatate adormiti, privind intermitent la filme proaste.

E oare valoarea morala pe cale de disparitie? Daca toti banii din lumea asta ar disparea, cu ce-am ramane? Cati oameni bogati cu adevarat? Mi-e frica sa nu ne socheze micimea multimii rezultate.

Succese neaparate!