Compasiunea

De cateva zile incerc sa scriu ceva despre compasiune. Am fost atent la mine, la cei din jurul meu si am incercat sa surprind ceea ce se numeste compasiune in comportamentele noastre. Mi-a fost atat de greu sa vad asta incat am inceput sa cred ca lumea nu prea mai stie ce inseamna acest lucru. In fiecare zi vad la stiri, aud pe la radio despre tot felul de tragedii in care oamenii sufera, dar nu se spune aproape nimic despre compasiunea semenilor lor.

Ce este compasiunea?

Biblia ne arata ca esenta vietii lui Isus pe acest Pamant a fost compasiunea. Exemplul lui Hristos ii indeamna pe oameni sa renunte la dorintele lor egoise si sa dea dovada de compasiune altora, in special celor in dureri si nevoi.

In traditia budista, compasiunea este acel lucru care face inima celor buni sa fie miscata de durerile altora. Prin ea, se alina suferintele semenilor. Se numeste compasiune pentru ca adaposteste si imbratiseaza pe cei nefericiti.

In dictionarul roman, termenul este descris sec, rece, fara sa reflecte de fapt nimic din esenta lui: “Sentiment de înţelegere şi de compătimire faţă de suferinţele şi nenorocirile cuiva; milă; compătimire; milostenie.”

Ce inseamna de fapt? Compasiunea e mai mult decat mila, intelegerea si compatimirea. Iti poate fi mila de o persoana cazuta pe jos, dar sa nu o ridici. Poti sa compatimesti pe cineva care sufera, gandindu-te la suferinta lui, dar sa nu faci nimic. Compasiunea este completarea milei sau compatimirii, cu o actiune care presupune renuntarea la confortul tau si ajutarea celui in nevoie. Dar nu facuta ca o virtute sau pentru a fi laudat sau bine vazut de altii. Asa nu are valoare. Adevarata compasiune e cand ajuti fara sa stie nimeni. Vi se pare probabil ciudat ce spun eu, intr-o lume in care egoismul si promiscuitatea a ajuns la niste cote inimaginabile si in care majoritatea se comporta ca si cum ar fi centrul pamantului. In aceasta lume nebuna, exista oameni care se sacrifica pentru altii. Putini, e drept. Nu ma refer acum la donatiile de milioane de dolari sau la ajutoarele pe care le dau marile corporatii sau oameni de afaceri. Ma refer la acele marunte lucruri ca o mana intinsa, o vorba buna, un zambet atunci cand e nevoie. Ma refer la momentul in care te ridici seara din fata televizorului si te duci sa ajuti un necunoscut, doar pt ca are nevoie de tine. Ma refer la identificarea ta cu nevoile si suferinta celuilalt.

Stiu ca exista multe asociatii de voluntari. Acesti voluntari sacrifica din timpul lor, energia lor, uneori banii lor sau alte resurse materiale proprii ca sa ajute. Si asta e un lucru bun, foarte bun. Dar nu sunt sigur ca toti o fac cu compasiune. Compasiunea nu e un lucru care se invata din carti sau scrieri ci din viata. Ajungi sa ai mila, sa ajuti pe altii mai ales daca tu ai trecut prin aceleasi lucruri. E aproape imposibil sa te pui in locul altuia, sa te identifici cu el, sa treci prin ce trece el si sa simti aceeasi suferinta pe care o simte el. Tine de educatia primita, tine de mediul si cultura in care traim, tine de caracterul fiecaruia. Cred ca lumea ar fi mult mai buna daca noi am simti o mica urma de compasiune in sufletele noastre din cand in cand si am lasa deoparte egoismul si egocentrismul care ne caracterizeaza asa de mult.