In mijlocul fericirii

Te-am vazut atunci, chiar in prima zi. Radeai asa de frumos incat nu mi-am putut ascunde zambetul chiar daca nu stiam de ce razi. Mi-ai luminat de atunci de multe ori zilele mohorate de zgomotul prea puternic al lumii in care sunt obligat sa traiesc. M-am gandit de multe ori la momentele acelea. Modul in care-mi spui “Buna dimineata!” cu delicatetea unei flori de nufar, ochii tai azurii dimineata, mi-au dat intotdeauna un freamat in capul pieptului. Mi-am propus sa te fac sa zambesti ca sa fiu fericit. Razi asa de frumos si dulce!

Vapai ce ard prea puternic

“Dragul meu Edward! Iti scriu pt ca te vad asa de framantat in interiorul tau chiar daca eu te stiu calm, calculat si rece. Azi e innorat afara, miroase ca in zilele petrecute cu tine. E un miros linistitor, de pamant ud, ploaie, vara, dragoste, calm, pace. Imi aminteste de noptile petrecute cu tine, de zambetul si de atingerea ta. Imi aminteste de mirosul inghetat din orasul de munte. Imi aminteste de mirosul padurii din spatele cabanei din zapada. Imi aminteste de mirosul tau dormind. E placut si frumos. Dar, dragul meu Edward, trebuie sa intelegi ca toate astea s-au terminat si eu imi continui viata. Au fost frumoase momentele dintre noi, au fost feerice. M-ai facut fericita. Dar asta a fost de mult. Eu nu mai sunt asa cum eram atunci, nici tu nu mai esti. In afara ai ramas probabil acelasi om de gheata. Dar in interiorul tau arde acum alt foc, mult mai puternic. Un foc prea puternic pentru mine. O vapaie care ma arde daca m-as mai apropia de ea.

Te las cu bine, Edward. As vrea sa-ti amintesti de mine ca de cea care ti-am oferit numai momente frumoase si sa zambesti atunci cand le revezi. Nu mi-as dori niciodata sa-ti transformi dragostea in ura, anuland astfel tot ce-ai trait, ce-am trait atat de frumos. Totul pe pamantul acesta e efemer, Edward, totul e desertaciune si goana dupa vant! Sa tii minte asta.“

Alice