Rosu ca sangele

“Nu-mi mai pasa! De fapt stii ce? Chiar te rog sa dispari! Lasa-ma si sa nu te mai vad! Nu mai vreau sa sufar. Imi strig suferinta stelelor in fiecare noapte. Ziua zac cu gandul la tine. Vreau sa fiu si eu o data in viata liber. Iesi din creierul meu, pleaca din casuta pe care ti-ai facut-o in inima mea. O sa iau un cutit si o sa te decupez de acolo chiar daca o sa raman fara o bucata din inima. Ei si ce? O sa raman rece pentru tot restul vietii mele mizerabile.

Of, iarta-ma, n-am vrut sa-ti spun toate astea. Nu vreau sa pleci, te rog, nu pleca. Esti departe, dar ramai macar in fiinta mea, in gandul meu. Ce ma fac? N-am vrut sa te supar. Am ajuns un terci cu gust metalic de culoarea fierului ruginit. Macar daca as mai fi bun de ceva. Te-am rugat, te-am implorat. Oare chiar ai plecat? Oare ce simt eu, ce strang eu in brate e doar inchipuirea mea schizofrenica?

Ai castigat, intotdeauna castigi! Macar o sa vi sa arunci un pumn de tarana atunci cand ma voi transforma in praf? Am ochii rosii, plini de sange. E amar si sarat sangele meu. Te vad in fata mea printr-o perdea rosie. intind mainile sa te cuprind si tu te transformi intr-un fum rosu care dispare spre cerul negru. Sunt negru si eu. Negru cu ochii rosii de sange.“

Edward

Exista planuri care aduc fericirea

Asa suna o reclama la un credit de consum la Banc Post. Asa sa fie? Oare faptul ca ti se dau niste bani pentru o perioada de timp ca sa-i dai inpoi de doua sau de trei ori, sa fie secretul fericirii? Asa banala sa fie fericirea asta? Si cand te gandesti ca sunt atat de multi naivi (ca sa nu spun altfel) care cred in astfel de sloganuri si se arunca cu capul inainte… Banii sa aduca fericirea?