Nisip fierbinte

Piciorul gol brazda nisipul fin, auriu, fierbinte, langa apa care trimitea lenesa cate un val din cand in cand. Facea figuri imaginare pe care le stergea rapid, imediat dupa ce le desena. Nu desenele contau, ci jocul picioarelor ei perfecte, jocul sanilor tresarind atunci cand se misca… Era in picioare cu spatele la el facand acelasi joc de cateva ceasuri bune. Costumul de baie sumar, ajunsese in lumina difuza se se confunde cu pielea ei bronzata. Lucea inca uleiul de plaja cu care se protejase mai inainte. Cu toate ca briza nu incetase sa adie si caldura fugise odata cu soarele spre asfintit, el clocotea. Se jucase cu el toata ziua si inca nu-i permisese nici un gest, nici o atingere. Se intoarse nervos si amuzat in acelasi timp, improscand cu nisip in jurul lui. Tragea cu coada ochiului la miscarile ei jucause. Ea ii trimitea din cand in cand cate o bezea din varful degetelor, zambind sagalnic. Soarele il incinsese si simtea nevoia unul dus racoritor. Acum nu mai stia daca ea-l incinsese mai tare ca soarele.

Se ridica in spatele ei, incet, sa nu-l simta si brusc o cuprinse in brate. Ea se zbatu putin, dar fara convingere. O intoarse delicat, o trase spre el si-si apropie buzele de ale ei. Dupa o clipa de ezitare, ea inchise ochii si se lasa moale in bratele lui. Primul sarut in asfintitul soarelui paru incendiar la fel ca orizontul in flacari.

Gafaind, transpirati, goi, tinandu-se de mana, se indreptara spre marea calma, acum neagra. Formele intunecate li se distingeau in linia purpurie a orizontului. Cei cativa martori cu gura cascata a spectacolului neobisnuit de mai devreme, se ridicara si plecara in noapte. Ramasera doar ei doi, mangaiati de marea calda…